RELU (432x640)

Cititi
STIRILE ZILEI
 
Proaspete!

ROMÂNIA

DIASPORA

LUMEA LARGĂ

Vatra Veche Nicolae Baciut

Unirea

BAETU VIOREL alias MICHAEL CUTUI

Baner 3
GÂNDURI
Nu alerga dupa fericire, s-ar putea sa obosesti.
CARTE
Cine are carte are parte. De ce are parte?
REPORTAJE
110 jurnalisti ucisi in 2015
POEZIE
Caci nu e om sa nu fii scris o poezie
HOME
Poster_EUROPA TAG_romana-1

Newsletter

Email:

Newsletter

Email:
  1. VIZIONATI:Crime, Cod genetic, Hold up ...
    https://www.facebook.com/baetu.viorel
  2. „Fereastra lui Van Djike

 

New York MAGAZIN

  SPIRIT OF     ROMANIA

 STARPRES

EXPLOZIE la BELFAST

Trei Doamne si... toti Trei în HIMALAIA...

 (Jurnal de calatorie NEPAL)

ORTOPEZII

CLIPA ADEVARULUI

Pădurea de la „Moara dracului” (format  e -book)

The Forest of the „Devil’s Mill”(format  e -book)

Cartile  lui Michael Cutui-Baetu în limba ROMÂNA se pot cumpara de acuma la AMAZON:

  Fereastra lui van Dijke

Ochii copilului exprimau o uimire fara margini.
-De ce nenea ala care sta în scaun nu se mi?ca?
-Mihai?a!
-Doar i-am scos limba ?i i-am facut urechi de magar.
Vocea mamei îl face sa se întoarca.
-Mihai?a potole?tet-te. Aici nu suntem acasa.

*

Suntem în Vaals un mic ora?el olandez la grani?a cu Germania.
E sâmbata la ora 10 diminea?a, într-o zi din iulie ?i totul este ca de obicei, în aceasta parte a lumii.
Turi?ti, sau mai bine zis, conlocuitorii din ora?ul german Aachen, aflat de partea cealalta
a grani?ei, au invadat centrul comercial al ora?elului ?i î?i fac cumparaturile saptamânale.
 Aici totul e mai ieftin, iar de când cu noua Europa Comunitara, grani?a e un fel de bariera
 ca cea de la Puie?ii din Vale, adica exista real dar are doar un rol virtual, caci trenul nu mai
 trece pe acolo, iar o impegata de la CFR, te prive?te cu ochi mari, cum reu?e?ti sa treci
cu ma?ina peste denivelarile pe care o cale ferata le pro
duce în asfaltul românesc.
Ni?te vame?i în uniforma se uita la pa?aport prin geamul ma?inii ?i-?i fac semn sa treci,
ca sa nu blochezi circula?ia.
În general ora?elul e foarte lini?tit chiar ?i în aceste zile de ”turism”.
Pe o mica stradu?a, pe care ajungi mergând din centru spre periferie, apoi la stânga
 ?i iar la stânga, se afla casa lui van Dijke.
E o casa frumoasa, cu doua ferestre mari care pornesc de la jumatate de metru deasupra
 asfaltului ?i se închid într-o ogiva sub acoperi?. Între cele doua ferestre se afla o u?a vopsita
în albastru, ceea ce contrasteaza puternic cu portocaliul, culoarea na?ionala olandeza,
în care sunt vopsite ramele ferestrelor.
Bineîn?eles ca ferestrele nu au perdele, caci nici unui olandez, care trece pe strada,
 nu i-ar da prin cap sa întoarca capul ?i sa se uite la ce se petrece în casa.
Chestie de educa?ie.

*

Prin fa?a casei, cu ferestrele ei mari ca ni?te vitrine de magazin universal, se perinda oameni,

 apoi al?i oameni, ba chiar ?i câte-un câine, în lesa, din când în când.
Fiecare dintre ei e preocupat de propriile lui probleme sau de proprile lui gânduri ?i în nici

 un caz nu vrea sa salveze lumea în aceasta diminea?a.

*

Doi olandezi, îmbraca?i lejer ?i cu zâmbetul tinere?ii pe obraz, trec grabi?i.
-?tii ca aici în burta mea e un copil, deci trebuie sa te hotare?ti, spune ea.
-?i-am spus ca o sa ma hotaresc, raspunde el repezit.
-Când?
-Când m-am hotarât!
Dupa înca doi pa?i întreaba nervos.
-În fond ce vrei?
-Sa-mi spui daca ne casatorim sau vrei sa ramâi cu trupa asta a ta, cu care nu câ?tigi nici
 macar atât cât sa ne putem permite o locuin?a ca lumea!
-?i cum ne procuram drogurile?
-Eu de acuma încerc sa nu mai iau, am auzit ca asta se transmite la copil…

…………………………………………………..

Doua femei, trecute de prima tinere?e, trec, ducând în bra?e ni?te pungi pline
cu tot felul de pachete.
-Nem?ii a?tia sunt ca lacustele, spune una.
-Daca la noi, tutunul, alcolul ?i chiar ?i produsele din carne sunt mai ieftine, la ce te a?tep?i?
raspunde cealalta.
-Ai dreptate.
-Tutungeria lui barbatu-meu merge minunat.
-Vezi, lacuste, lacuste dar cu Deutsche Mark.
-Europa Comunitara, ne-a adus banana curbata, castravetele drept ?i nem?ii!
Amândoua încep sa râda…

…………………………………………………..

Apoi trece un tip îmbracat în costum, cu cravata la gât ?i cu o geanta diplomat în mâna stânga.
„Daca nu reu?esc sa-i conving pe batrânii aia senili sa-mi vânda proprietatea,
 pot sa-mi scriu singur demisia.” î?i spune el.
Suna telefonul mobil.
Se opre?te ?i scoate mobilul din buzunar.
-Alo, aici de
?Groot.
-Buna dimine?a, aici van Leeuwen.
-Buna diminea?a domnule van Leeuwen. Sper ca a?i dormit bine, eu chiar
 sunt în drum spre dumneavoastra.
-E bine, caci noi ne-am hotarât sa nu vindem…

…………………………………………………..

O pereche de pensionari, mai saracacios îmbraca?i, î?i târesc picioarele pe asfalt.
Ea trage un carucior de cumparaturi dupa ea.
-?i-am spus ca astazi nu e zi de cumparat, spune el suparat.
-Da, da, ai spus, bombani ea, dupa un timp.
-?i-am spus, dar tu nu ascul?i nici o data!
-Bine, bine, eu am zis ca daca vin nem?ii, a?tia fac reduceri.
-Crezi ca nu vin destui ?i a?a? …

…………………………………………………..

Doi barba?i, în costume care miros a bani de la o po?ta, trec grabi?i.
-I-am spus lui de Jong ca eu pentru
un „bonus”  de 40% nu mai vreau sa lucrez. Nu e corect!
-Te în?eleg. Mai ales ca tu plasezi ac?iuni care sunt foarte greu vandabile, adica
 reu?e?ti sa îi faci pe clien?ii tai sa creada ca vor câ?tiga milioane.
-Nici ei nu le-au câ?tigat altfel decât în?elând lumea.
-Ai dreptate i
ar banca noastra face un profit gras.
-?i ?efii î?i iau caimacul. Deci?
-Pentru a?a o munca grea, doar u
n câ?tig de optzeci, noazeci de mii de guldeni pe luna
, asta nu e corect. Doar noi nu suntem mineri …

…………………………………………………..

Trece cu pas elastic un barbat în uniforma militara plin de aur pe epole?i.
„Trebuie sa prind trenul neaparat. Daca nu ajung la timp la Bruxelles ?i nu îmi dau votul,
 cei care sunt pentru men?inerea tratatului încheiat cu ru?ii la caderea zidului Berlinului,
 s-ar putea sa câ?tige. Iar asta înseamna ca noi
, NATO, nu avem voie sa ne extindem
dincolo de grani?a germaniei, în estul Europei. Ce anacronism, pe cine intereseaza
 ce am promis noi, acum câ?iva ani buni?
În fond ce vor ru?ii a?tia în Ucraina?”…

…………………………………………………..

Apare un barbat mai în vârsta care ?ine de mijloc o fata tânara.
-Mi-ai spus ca te despar?i de muratura aia de nevasta-ta, spune ea suparata.
-Trebuie sa ai rabdare iubi?ico, deocamdata nu se poate.
-Asta aud de nu ?tiu când. M-am saturat!
-De ce te-ai saturat?
o întreaba el zâmbind ironic.
-De toate! spune ea bosumflata.
-?i de apartamentul tau super mobilat, pe care ?i-l platesc eu?
-Ei nu o lua ?i tu chiar a?a. ?tiu ca o sa te ?ii de promisiune.
-Deci ramâi în apartament?
-Bine în?eles. Doar ca a? vreau sa ?tiu …

…………………………………………………..

Un barbat ?i o femeie î?i pun saco?ele lor albastre de tip „bi?ni?a” chiar în fa?a ferestrei
 din dreapta u?ii.
-Cred ca ne-am ratacit, spune ea în limba lui Eminescu.
-Da de unde, spune el.
-Unde e Mihai?a?
Un copil de 11-12 ani se apropie în fuga.
-Unde ai fost? striga mama.
-Aici am fost, spune copilul.
Ea se întoarce spre barbatul care cauta ceva în buzunar.
-Dracu te-a pus sa le ?tii tu pe toate, ramâneam cu varul tau nu ne mai rataceam.
-Ei ?i tu, vezi doamne, ne-am ratacit.
-Pai unde e?ti? întreaba ea.
-Pe strada asta, spune el ?i bate cu degetul pe harta pe care a scos-o în sfâr?it din
 buzunarul pantalonilor.
-?i acum?
-Trebuie sa o luam la stânga ?i apoi drept înainte
?i atunci ajungem în pia?a unde
 ne a?teapta varul meu cu ma?ina.
-Sper sa fie a?a, spune ea pe un ton amenin?ator.
-Mai bine uite ce pline sunt saco?ele, încearca el sa destinda atmosfera.
-Da, dar acuma trebuie duse la ma?ina, pune ea punctul pe i.
-Nu e departe, mormaie el.
-Mihai?a stai cuminte! Spune-i ?i tu, uite cum se ca?ara pe zid.
-Mihai?a stai potolit! îi striga el.
-Aici nu ai voie sa te ui?i în casele oamenilor, complecteaza ea.

*

Ochii copilului exprimau o uimire fara margini.
-De ce nenea ala care sta în scaun nu se mi?ca?
-Mihai?a!
-Doar i-am scos limba ?i i-am facut urechi de magar.
Vocea mamei îl face sa se întoarca.
-Mihai?a potole?tet-te!
Aici nu suntem acasa.
-Mami, dar nenea asta nu se mi?ca!
-Care nenea?
-Nenea asta care sta în scaun ?i se uita
la mine pe fereastra.
-Ei se uita …
-Uita-te ?i tu mami!

*

Poli?ia din Vaals a ajuns la concluzia, ca batrânul van Djik, murise acum opt zile,
 în urma unui at
ac de cord.
Deci de opt zile, batrânul van Djik, privea cu ochii lui mor?i
 la oamenii care treceau pe strada lui, prin fa?a ferestrei lui,
 atât de prin?i de problemele lor, încât nu aveau timp sa vada
 ca el î?i încheiase socotelile cu via?a.

*

”Voi cei ce trece?i pe aici,
nu uita?i
Eu am fost ca voi
Voi ve?i fi ca mine!”
le-ar fi strigat el, daca ar mai fi putut.

*

Batrânul van Djike, fusese la via?a lui, un campion olimpic!