În afara Thamelului, în labirintul de străduţe înguste unde soarele nu pătrunde niciodată,
unde avansezi printre coşuri cu legu me, fructe, seminţe, mirodenii, lumea vinde şi
cumpără într-un „du-te, vino” permanent.
Din loc în loc între magazine cu oale, suveniruri şi îmbrăcăminte, e câte o măcelărie,
adică o tarabă de lemn, plina cu găini sau bucăţi de carne „conservate” în aer liber,
de pe care te priveşte un cap de porc sau de oaie ca să ştii ce cumperi.
Ne croim cu greu drum prin această aglomeraţie, unde culorile vii ale tradiţionalelor
„sari” purtate de femeile nepaleze este lucru care îţi încântă cât de cât privirea.
Am ajuns la o răscruce care e totodată o piaţetă enormă, ca dealtfel, cum am putu
t constatat ulterior, orice răscruce de aici. În dreapta se deschide un bulevard,
da un adevărat bulevard, din acela cu patru benzi pentru circulaţia autovehiculelor
şi cu străzi asfaltate pentru pietoni pe stânga şi pe dreapta.
Acesta este „New Road” şi duce în noul centrul al capitalei unde se găsesc băncile
înalte, magazinele şi restaurantele mai de lux, asigurările înalte şi ele, cu numele
înscrise cu litere mari pe frontispiciu, pe care le întâlneşti în orice capitală modernă.
Poate nu aşa de înalte şi de multe ca la Frankfurt am Main, dar destule,
unele având o notă de arhitectură tradiţională.
În piaţetă pe stâlpii de iluminat, între care flutură zeci de steguleţe viu colorate
de rugăciune budiste, am găsit plăcuţe cu numele străzilor care pornesc din acest
nod sau mai bine zis din acest ghem, de circulaţie, ceea ce nu ne-a ajutat prea mult.
După o oră şi ceva, cu nervii mai mult sau mai puţin sensi- bilizaţi, eram în sfârşit
la locul cu pricina.
Hanuman-dhoka - Durbar Square.
Aşezată în inima vechii capitale Kathmandu, Durbar Square este un complex care
cuprinde palate şi temple atât budiste cât şi hinduiste.
Aici şi-a avut reşedinţa, familia regală pâna la începutul secolului XX.
Numele de Hanuman –dhoka vine de la statuia lui Hanuman (zeul maimuţa din Ramayana) ridicată în 1672 în faţa palatului regal iar Durbar este numele palatului
cu nouă nivele ridicat în 1770 de regele Prhiviti Narayan Shah.
Arialul cuprinde 43 de temple şi palate.
Construcţiile, majoritatea în stil de pagodă cu frontispiciile sculptate cu măiestrie în lemn, au fost ridicate începând cu secolul XII. Până la sfârşitul secolului XVIII.(P9/C2)
Am plătit taxa de intrare, în jur de 2 EURO, iar apoi timp de două ore am umblat
de la un templu la altul, de la un palat la altul, încercând cu ajutorul ghidului,
să ştim la ce ne uităm, de ce ne uităm şi prin ce se deosebesc acestea de alte
temple sau palate. Adrian care a învăţat în perioada lui indiană multe
despre budism şi hinduism ne-a fost de mare folos.
Ne-am odihnit puţin şi am pornit spre al doilea punct turistic de pe ordinea de zi, Swayambhunat Stupa cunoscută de turişti sub denumirea de „Templul maimuţelor”.
După o jumătate de oră de mers, după părerea noastră în direcţia dorită am dat din întâmplare peste o piaţetă cu un palat iar în mijloc o superbă stupa mare, Katesimbhu Stupa
înconjurată de o grămadă de altare mai mari şi mai mici. (P8/C2)
Stupa
Vine din sanscrită şi înseamnă partea de sus a capului.
În cultura budistă reprezintă un mormânt sau un monument închinat lui Buddha
sau unui sfânt budist sau jainist şi este unul din simbolurile de bază ale acestei religii.
Stupa, în funcţie de zona geografică în care se află, este privit ca un simbol pentru
Nirvana, pentru reconstrucţia lumii, sau o reprezentare pentru Mandala
(diagramă mistică care sim- bolizează unitatea dintre macrocosmos şi microcosmos,
dintre om şi puterea divină şi îndeamnă la meditaţie).
Este o jumătate de sferă(Anda), construită din argilă sau din pământ, acoperită cu placi
de piatră, situată pe un soclu cilindric( Medhi )şi prevăzută în partea superioară
cu o cutie de piatră pentru relicve(Harmica).
În vârf tronează(Chattri) umbrelă de piatră supraetajată, totul fiind înconjurat
de un gard din fier forjat frumos prelucrat, prevăzut cu patru porţi în cele patru
direcţii ale cerului.
Piaţeta era frumos împodobită şi spre surpriza noastră era goală, nici urmă de turişti
sau de alte persoane.
În timp ce Christian şi eu făceam poze din poziţii posibile şi imposibile,
Adrian s-a suit pe terasă şi s-a apucat să învârtă morile de rugăciune
(Cilindri galbeni de pe lateral stânga în poză) în timp ce murmura „Om mani padme hum”.
Mi-am închipuit că e ceva ce i-a rămas din India.
|