|
Doua ambulanţe cu insemnele “Royal Hospital” se îndreptau cu girofarurile aprinse şi cu sirenele urlînd spre intrarea clinicii de urgente.
Din interiorul clădirii, patru brancardieri se repeziră spre cele doua maşini, împingînd tărgile mobile.
Frînele scrîşniră, cei doi pacienţi din interiorul ambulanţelor fură transbordaţi rapid pe tărgile mobile şi apoi împinşi prin uşa pe care se
putea citi scris cu litere mari si roşii ”EMERGENCY”.
*
Au fost zile de groaza; de doua ori pe zi la şcoala şi înapoi împreuna cu copiii aceia nevinovaţi şi parinţii lor inconştienti, sub ploaia
de insulte, de pietre si chiar explozive. Poate ca ar fi fost mai simplu, mai uman, pentru copii si părinti, sa ia drumul ocolit pe strazile
catolice si sa intre pe usa din dos a scolii. Copiii ar fi facut-o, dar parintii, la fel de incapatinati in exercitarea drepturilor lor democratice,
ca si cei care aruncau cu pietre, fara sa tina seama de pericolul la care isi expuneau copiii, o luau in fiecare zi de la capat.
Doamne ce nebunie!
*
-M-au sunat de la ministerul de externe, au avut o discutie destul de lunga cu partenerii nostri de peste ocean.
Americanii de la biroul special, in urma atentatului de ieri impotriva cazarmei lor din Arabia Saudita, sunt aproape siguri ca explozia
de la voi a fost un atentat indreptat impotriva agentului lor
Care agent?
*
…….ce a văzut i-a dat din nou aceea senzaţie de neputinţa, de inutilitate, ca de fiecare data când ajungea la locul unei deflagraţii.
Străduţa aceea plină de zăpadă înroşita, presărata cu cioburile de sticlă de la geamurile sparte, cu bucăţile de moloz şi stucatura rupte
din frontispiciul caselor, cu oameni care arătau ca nişte păpuşi dezmembrate printre jucăriile acelea care erau împrăştiate peste tot şi
căruciorul acela albastru ……..
Peste tot fum, amestecat cu mirosul acela inconfundabil de sânge şi de moarte!
Nu a auzit nici un strigăt de ajutor, nu se văita nimeni, nu fugea nimeni speriat cu sângele curgându-i şiroaie pe faţa.
Era aceea linişte de mormânt care duce în mormânt.
|
